Epitafe

“.… Atât de aproape şi totuşi atât de departe…”

“.Pulbere, tărână, din tine se alege, Căci asta e a lumii nestrămutata lege: Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urma nu va rămânea”

“Acolo unde simti c-ai ajuns, ca ramai, calea ti se deschide singura Nu ai nevoie de ochi lumesti, de auz si atingere”

“Adăncă e durerea, Şi lacrimi curg mereu. Te vom păstra în suflet, Te vom iubi mereu!”

“Ai fost un tată minunat, Şi un soţ mult adorat, Noi din suflet te-am iubit, Dar acum ne-ai părăsit. Îngerii din cer au coborât, Şi te-au dus la Domnul Sfant, Acum iţi spunem într-un glas Te vom iubi mereu, în fiecare ceas!”

“Ai muncit întreaga viaţă Pentru copii, pentru casă Şi într-o zi tu ai plecat, În urma nu te-ai uitat… Ai lasat copii plângănd, Şi soţia suspinând. Nu te vom uita niciodată, Dragul nostru soţ şi tată!..”

“Am parcurs calea spinoasă a vieţii pe pământ Unde lupta grea din floare, m-a pogorât în mormânt Astfel moartea-i datorie, ce-o plătim rând pe rând Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormânt”

“Am scurs de când te-am legănat Pe faţă-mi lacrime în şir Tu pleci şi nu te-am sărutat Şi ce-mi rămâne suvenir.”

“Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor…”

“Îmi va fi dor de soare, De lună şi de stele De câmpuri, munţi, de mare, Şi viers de păsărele…”

“În floarea tinereţii, Cu visul înaripat, Tu Doamne cel Puternic La Tine m-ai chemat”

“În iluzii urcă omul, În decepţii îl coboară. Astăzi gândul te inşală, Măine timpul te omoară.”

“Ca o floare ce se trece Este omul pe pământ, Astăzi cântă şi petrece, Mâine zace în mormânt”

“Ca un copac în viscol Gemând te-ai prăbuşit Şi viaţa ta frumoasă S-a stins în infinit.”

“Cand dorul ne ajunge la tine vom veni si sufletul va rade cand ne vom intalni “

“Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun si mai frumos în noi…” Mihaela Runceanu 1955-1989

“Ce urmă lasă şoimii-n zbor Ce urmă peştii-n apa lor Să fii cât munţii de voinic Sau cât un pumn să fii de mic Cărarea mea şi-a tuturor E tot nimic!”

“Celor de azi şi mâine De dragul pentru ţară, De neam şi de popor, Am înfruntat în viaţă, Necazuri multe, nor. Azi am uitat de toate Când vedem că şi voi Trăiţi aceleaşi doruri Ce le-am trăit şi noi”

“Ci tu râmăi în floare, Ca luna lui April. Cu ochii mari şi umezi, Cu zămbet de copil.”

“Copii aţi fost, Aţi văzut Cerul Acum în Pământ Cu dorul Veşnic. Nu v-am uitat Noi, Soare răsare Într-un alt Septembre, Ne vom uni.”

“Cu vremea trecătoare Azi stinsu-m’am şi eu Lăsând în dezolare Pe toţi din jurul meu! Neîndurata moarte, Mă smulse dintre voi Desi’n eternitate Etern iubi-vă voi!”

“Daca sufletul meu Doamne Prea devreme Tu l-ai vrut Mangaie Tu Doamne sfinte Pe cei care m-au pierdut”

“De ce tu Doamne mi l-ai luat, Pe-al meu bărbat, pe-al lor tătic, Era prea mult de noi iubit, De ce, de ce ni l-ai răpit?”

“De mi-ai fi zis! Vino cu mine Mă duc la moarte fără voie Fără a întreba, mergeam cu tine Şi-am fi murit tot amândoi.”

“De voi ca şi de viaţă, M-am despărţit nevrând. Găndiţi-vă la mine, Măcar din când în când”

“Despărţirea e o durere mare, dar se alină prin uitare.”

“Din întreaga noastră viaţă Ce-am muncit pe acest pământ A rămas ca amintire Doar o cruce la mormânt.”

“Din codru rupi o rămurea Ce-i pasă codrului de ea, Ce-i pasă unei lumi intregi de moartea mea!”

“Din zei de-am fi coborâtori, C-o moarte, toţi suntem datori.”

“Doar atunci când prin lumină, Voi sui la Dumnezeu Să gândiţi şi voi la mine Cum în lume am fost eu.”

“Dormi în pace suflet blând, Că şi noi venim pe rând.”

“E pământul tot mai greu Despărţirea-i tot mai grea Sărut măna Tatăl meu Sărut mâna Mama mea.”

“Enigmatici şi cuminţi terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne înapoi şi aşa au dus-o prost Şi fă-i tineri cum au fost. Fă-i mai tineri decât noi.”

“Fii să cultivaţi poporul, Că un pom fără rădăcini Nu poate trăi.” Ion Luca Caragiale 1852 – 1912

“Icoana ei de-a pururi şi candela vegherii Aduceţi amintirea să sape cu-a ei daltă. N’adânc pe monumentul stăpânitor durerii Uitarea consolată acelei de-altă dată.”

“Iluziile-ţi trandafirii Elanul, doru de-a trăi Le-au prins discret tirana moarte Şi le-au depus în neagra lor cetate”

“In acesta piatra rece In acest tacut mormant Doarme tot ce-a fost mai dulce si mai scump pe acest pamant”

“IUBIREA CU CARE NE-ATI CRESCUT NE UMPLE SUFLETELE CU AMINTIRILE VOASTRE… ODIHNITI-VA IN PACE”

“Mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu râsul în gură. Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, Moartea în miezul fiinţei plânge în noi.”

“Micuţă rază de lumină, De ce te-ai inălţat spre soare?”

“Măicuţa mea bună, m-ai lăsat plângănd pe acest pământ, Şi te voi plănge, până voi veni lângă dumneata în mormânt”

“Ne vom revedea odată Lângă Domnul când vom fi Şi de-acolo niciodată, Nu ne vom despărţi!”

“Ne-ai fost prea scump în viaţă, Prin moarte ne-ai lăsat, O rană adâncă în suflet Ce nu-i de vindecat.”

“Neiertătoare zi, Inevitabilă clipă.”

“Nici pentru acum, Nici pentru cândva, Ci pentru atunci, Când nu mă vei avea”

“Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt.”

“Noi vă ţinem duşi departe, Şi vă aşteptăm venirea. Dar zadarnic aşteptarea, Ca voi sunteţi pe vecie. Nu am venit să vă tulburăm somnul, Ci am venit să vă plecăm genunchii, Şi a nostră inimă spre Domnul.”

“Nu de moarte mă cutremur, Ci de veşnicia ei şi teama de a nu vă mai putea vedea.” Sophia Mavrodin 1877 – 1905

“Nu plânge că s-a terminat, Bucură-te că s-a petrecut!”

“O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor.” George Cosbuc 1866 – 1918

“O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi Deasupra criptei negre a sfântului mormânt. Se scutură salcâmi de toamnă şi de vânt. Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău… Mereu se vor tot bate. Tu vei dormi mereu.”

“Pace vouă! Domnul Isus a spus Că o viaţă nouă, Vă aşteaptă sus!”

“Pe cer când soarele-i apus, De ce să plângi privind în sus? Mai bine ochii-n jos să-i pleci, Să vezi pământul pe-unde treci, El nu e mort’ trăieşte-n veci E numai dus.”

“Pe pajişti albastre Mă strigă o stea, Şi intru în horă De îngeri cu ea: Sub dalbele aripi Mă rog pentru voi… De ce n-am putere Să vin inapoi?! S-aduc alinare Părinţilor mei, Să-i vindec de lacrimi, Zburdând printre ei.”

“Prea iute, prea de timpuriu Ai mers pe drumul de tăcere, Pentru cei dragi eşti veşnic viu Iubirea creşte din durere.”

“Pământul este scena Pe care omul apare Îşi joacă rolul Şi apoi dispare.”

“Rancuri, glorie, bogatie Tote n pamant se sfarsescu. Ori ce frumusete fie, Tote per si se topescu. Traitori cate lucrati, Monumente fabte bune Voua n urma se lasati.”

“Reverse dulci scântei Atotştiutoarea, Deasupra-mi crengi de tei Să-şi scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte Aduceri aminte M-or troieni cu drag.” Mihai Eminescu 1850 – 1889

“Scrisoare să-ţi trimit voiam Să fii din nou cum te ştiam, Să vii în calea mea mereu Că ne-ai lăsat cu suflet greu.”

“Scurta îmi fu viata pe acest pamânt, Si moartea nemiloasa m-a dus la mormânt. Ca un crin de vara frumos înflorit, În puterea vietii eu v-am parasit”

“Sub această piatră rece, Şi-n acest tăcut mormânt, Este ce-am avut mai dulce Şi mai scump pe acest pământ.”

“Suflet bun nevinovat, Prea de tânăr ai plecat, O rană în suflet ne-ai lasat, Şi până vom veni la tine Vom plănge neîncetat.”

“Sufletul e o taină, Viaţa e un vis, Sufletelor blânde, Cerul e deschis.”

“Sunt zâmbet şi lacrimi pe acelaşi obraz. Sunt râs şi durere şi vise Sunt pus pe şotii şi plin de haz. Şi-s trist ca genele-nchise.”

“Să mă mai mir că-n lume se mai poate Găsi atât timp şi pentru ură, Când viaţa-i asta-i doar o picătura Între minutul asta şi celălalt. Şi-mi pare de ne-nţeles Că nu privim spre cer mai des Că nu culegem flori şi nu zâmbim, Noi care atât de repede murim.”

“Să treacă lutul prin durerea morţii, Iar sufletul să meargă inainte”

“Trecând in veşnicia ce nu are sfărşit, Ai luat cu tine raza, ce ne-a călauzit”

“Trece vremea peste tine Printre lacrimi si suspine Si lasa urme adanci Ca si apa intre stanci Dar inima ta curata Tanara-i si neschimbata Iar sufletul tau ramane Cel mai frumos dar din lume”

“Treci prin viaţă cu un pic de dor, Şi laşi în urmă… atâta dor”

“Trecătorule, “Lacrimile nu sunt de vânzare”, păstrează-le pentru acest loc al veşniciei.”

“Trecătorule, când pe crucea aceasta, ochii iţi vei arunca, Vars-o lacrimă amară din frumoasa geana ta. Ea va fi o mângăiere pentru trupul meu cel sfant Şi o candelă aprinsă, pentru tristul meu mormânt”

“Tu te-ai supus destinului cuminte, C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu. Iar noi aprindem candela aducerii aminte, Din luminiţa sufletului tău.”

“Un dor purtat în suflet O vreme îndelungată, Oricât l-ar paşte moartea Nu moare niciodată!”

“Un lăcaş noi am aflat, Prin Isus l-am câştigat.”

“Un punct pierdut e lumea în haosul imens. Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis. Zadarnic este gândul, iar existenţa-vis.”

“Un val de nepătruns ascunde Veşnicul în beznă Nu-l vede nimeni, nimeni De mână-aş prinde, Timpul ca să-l pipăi Pulsul rar de clipe Ce-o fi acuma pe pământ.”

“Veniţi la mormânt, Spuneţi-mi orice. Oriunde mă voi afla, Eu vă voi ajuta. Mama”

“Viaţa trebuie trăită aşa cum este; Pentru că ni s-a dat fără să o cerem Şi ni se ia fără să fim întrebaţi”

“Voi ce ne-aţi iubit în viaţă. Amintirea ne-o păstraţi. Soptiţi şi al nostru nume, Şi uitării nu ne daţi.”

“Şi cerul a-nceput să plângă Şi totul s-a întunecat În ziua în care ai plecat Şi ploi de lacrimi au căzut În clipa în care te-am pierdut”

“Şi lacrima-i amară O lacrimă de rouă Şi-o lacrimă de ceară Că am aprins în geam o lumânare Şi-o candelă la ce-a mai fost Si doare.”

“Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă!”

Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea Trei zile de mai trăia Zăceam eu şi citea ea Voi care treceţi pe aici Încercaţi să n-o treziţi Că acasă dacă vine Îi arăi cu gura pă mine Da aşa eu m-oi purta Că-napoi n-a înturna Cei care citiţi aici Ca mine să nu pătiţi Soacră bună vă găsiţi Cu ea bine să trăiţi.